mi s-au lipit întunericuri
pe buze prietene de când ai plecat
mama iese zilnic în faţa porţii
cu o mână uscată îşi netezeşte ochii
,,poate n-a uitat,, zice ea
,,poate n-o fi uitat că lumea e o nucă
de un verde crud,,
lumea mea e plină de lumini îi spun
lumea mea asudă şi ţi se îngrămădeşte
ca un câine turbat într-un ceas de acalmie
la picioare ţi se sfarmă în statuiete
cu feţe ascuţite vă avertizez prieteni
urmează imagini prefabricate
nesincere şi uluitoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu