miercuri, 3 iulie 2013

lumea mea e plină

mi s-au lipit întunericuri
pe buze prietene de când ai plecat
mama iese zilnic în faţa porţii
cu o mână uscată îşi netezeşte ochii
,,poate n-a uitat,, zice ea
,,poate n-o fi uitat că lumea e o nucă
de un verde crud,,
lumea mea e plină de lumini îi spun
lumea mea asudă şi ţi se îngrămădeşte
ca un câine turbat într-un ceas de acalmie
la picioare ţi se sfarmă în statuiete
cu feţe ascuţite vă avertizez prieteni
urmează imagini prefabricate
nesincere şi uluitoare

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...