,,păpuşa ioana este cea mai
frumoasă păpuşă vorbitoare
ea este prietenă foarte bună cu păpuşa ana
păpuşa ana e vecină cu păpuşa ramona
păpuşa ramona este iubita părăsită a
păpuşarului avram
care s-a născut ieri pe strada păpuşilor
înlăcrimate
înlănţuite
abandonate,,
reclama asta o repeta la un post de radio mai puţin ascultat o doamnă
foarte grasă ştergându-şi ochelarii
din secundă în secundă
pe vremea aceea îmi împleteam codiţe
foarte strâns şi mă plimbam
pe o potecă a viselor curmate
pâianjenul îmi înfăşura o pânză lipicioasă
împrejurul gurii
şi mă fixa hipnotic
încercând să mă închidă
într-un decaedru dar
amintirile ţineau să mă cresteze
să mi se aşeze lasciv pe buzele-nverzite
de atâta pădure crescută
în dosul sărutărilor uitate
îmi înconjurau trupul
în franjuri luminoase şi
desenau în urma mea
arcuri de curcubeie
care se întreceau cu mine
într-o fugă nebună chiuind
arcurile mă şi îmbrăţişau
într-o sufocare plăcută
dând răgaz cuiului să mă fixeze
ca tu să mă priveşti închipuindu-ţi
că-s un tablou pierdut
în sepia înfâţişând naiade rătăcite
din alte anotimpuri
,,nu-i nimic!, îmi striga
păpuşa vorbitoare ioana
prietenă cu păpuşa ana
vecină cu ramona
abandonată de avram,
ieşim noi cumva la lumină
ca şi iona din tărâmul ceţii/din burta întunecată a peştelui!,,
frumoasă păpuşă vorbitoare
ea este prietenă foarte bună cu păpuşa ana
păpuşa ana e vecină cu păpuşa ramona
păpuşa ramona este iubita părăsită a
păpuşarului avram
care s-a născut ieri pe strada păpuşilor
înlăcrimate
înlănţuite
abandonate,,
reclama asta o repeta la un post de radio mai puţin ascultat o doamnă
foarte grasă ştergându-şi ochelarii
din secundă în secundă
pe vremea aceea îmi împleteam codiţe
foarte strâns şi mă plimbam
pe o potecă a viselor curmate
pâianjenul îmi înfăşura o pânză lipicioasă
împrejurul gurii
şi mă fixa hipnotic
încercând să mă închidă
într-un decaedru dar
amintirile ţineau să mă cresteze
să mi se aşeze lasciv pe buzele-nverzite
de atâta pădure crescută
în dosul sărutărilor uitate
îmi înconjurau trupul
în franjuri luminoase şi
desenau în urma mea
arcuri de curcubeie
care se întreceau cu mine
într-o fugă nebună chiuind
arcurile mă şi îmbrăţişau
într-o sufocare plăcută
dând răgaz cuiului să mă fixeze
ca tu să mă priveşti închipuindu-ţi
că-s un tablou pierdut
în sepia înfâţişând naiade rătăcite
din alte anotimpuri
,,nu-i nimic!, îmi striga
păpuşa vorbitoare ioana
prietenă cu păpuşa ana
vecină cu ramona
abandonată de avram,
ieşim noi cumva la lumină
ca şi iona din tărâmul ceţii/din burta întunecată a peştelui!,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu