ea e larra şi scrie
pe o hârtie foarte foarte albă
cum scrii tu atunci
când se încheia cerul
la ultima fereastră
larra își admira scurt
bretonul ochii oblici
(ochi de chinezoaică
o necăjeau copiii) și
mantia de fluturi scuturată
ziua se plimba cu mâinile la spate
printre obsesiile mele
făcea slalom
ocolindu-mi de bună seamă
nerăbdările alb alb-
astre
ea știe multe lucruri nefolositoare
de pildă de curând a aflat că
un șarpe fără piele
în formă arămie e
un fel de soare vegetal și
un soare vegetal e
un fel de umbră ascuțită
răsturnată în cuvinte
ea e larra
și de curând a început
un fel de alfabet al vieților trăite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu