miercuri, 3 iulie 2013

***de(finire


(de)finire
uneori mă alint
între cuvinte
cumpăr şi răscumpăr veşnicii
alunecând de-a latul ultimului val
sunt mantia nesecată a nopţii
mă aprind
în stele arămii şi
încolţesc în umbre de durere.
Omule, nu mă privi!!
(sunt o gorgonă cu
chip străfulgerat/în mine
s-au topit apusuri şi
aripe de fluturi
de mult m-au îngropat)

Niciun comentariu:

miracol

copiii cerului vor moșteni pământul murdari cu mâinile înmănușate în stele vor paște oile păstorului cosind prin umbrele înserării se vo...