marți, 23 iulie 2013

larra



Larra

nu mai crede în trecut
viața îi apare ca
o jucărie folosită
din poza îngălbenită îi
zâmbește mama
fantomatic
se desprinde
cu dureri de piatră
de sub lespedea
încremenită
abia rostește :
,,îmi este tare
dor de tine,,
mâna ei cernită
redeschide poarta
înapoia căreia s-au adăpostit
niște străini


Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...