joi, 4 iulie 2013

în ţipăt surd de cassandră

1.ca o cassandră despletită
îmi torc cel din urmă caier
aşezată la umbra crucii lipind
poeme îndulcite pe faţa
umbrelor de bronz.

2.cunoscător al culorilor
tăcute tu ai să vii
îmbrăcat în cămaşa gândurilor
de fier.

3.ca o cassandră împletită
din ceţuri şi fum am
să îţi curg frigul
în oase
aşa
cum ar curge privirile
arcaşilor desprinse din
marmura albă străpungând
primăverile în ochi până
la ultimul ţipăt.

4. e ca şi cum
încă aş mai putea trăi
ţesută adânc într-o
fereastră nemaivăzută
sunet baroc aşezat
treaptă peste treaptă
timp peste alt timp
sclav liber absorbind
ţărâna propriului
mormânt.

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...