sâmbătă, 27 iulie 2013

renaşterea



ies din lumină
cu mugurii pe frunte  şi
mă aprind văpaie
nestinsului alb
ne-mai-avându-mă umbră
Cântecul se pierde
cu fața spre mine
se întoarce iar  zeul
din Olimp
dărâmă  
cetatea şi templul
peste umărul supurat al ploii
..............................................
în visul meu zeiţele dansează
acoperindu-mi cerul 
cu urme de cerneală

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...