sâmbătă, 27 iulie 2013

renaşterea



ies din lumină
cu mugurii pe frunte  şi
mă aprind văpaie
nestinsului alb
ne-mai-avându-mă umbră
Cântecul se pierde
cu fața spre mine
se întoarce iar  zeul
din Olimp
dărâmă  
cetatea şi templul
peste umărul supurat al ploii
..............................................
în visul meu zeiţele dansează
acoperindu-mi cerul 
cu urme de cerneală

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...