duminică, 10 martie 2013

șase-șase

cerul transpiră
norii se-ndeasă
peisaj zidit
sub mâna lui Dumnezeu
întindem cenuşa
îi va fi sete îmi zic sigur
îi va fi gândesc
acoperind pământul
cu palma zorilor
petale desprinse
din umbre
îmi bat în fereastră
femeia asta n-a murit
femeia asta
iese
în fiecare seară
îşi ţese aripi
încearcă să zugrăvească cerul
în ascuns cu
degetele mele
amestecă nisipul
zarurile îşi ciocnesc metalic
trupurile sparte-o simfonie a oglinzilor stricate-
!!!şase-şase
iar am câştigat doamne
singurătate prea lesne
te iert şi mă găseşti
îi va fi sete îmi zic şi
îi va fi noapte
o noapte oarbă
cu mâini legate
..........................................
într-o muţenie strânsă
geamătul prumcului
lăsat să-mbătrânească
prin umbra nucului legat

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...