dorinţă m-aş numi

mă privesc
din exterior
aşa ca pe dinăuntru
ca într-o lume-oglindă concavă ah
doamne de nu m-aş recunoaşte
de nu m-aş supune înnegrit
şi atât de anevoios
comandă unui trup
îngropat în sânge
câte nu vrea
fiinţa asta adâncă
n-avem credinţe şi
încă mai secerăm grâul
cu mâinile goale cu
unghiiile întărite ca
nişte elitre ce acoperă
burta rotundă a insectelor
de plumb

mi-aş putea umezi
numele doamne cu petale
din boabe de ger decupate
dorinţă m-aş numi şi
m-aş ascunde
în mâinile filiforme ale
pescarului de umbre
ca un înger cu derma gelatinoasă
m-aş retrage înflorind livezile
cu vişini aş lua cu mine copiii
peste nourii croşetaţi din sârme
şi ne-am petrece
într-un strigăt
-oraş al luminilor mele-
ţâşnit din umerii de ceaţă
ai zidului palid
piatră peste piatră
m-aş aşeza
şi n-aş mai muri