duminică, 24 martie 2013

amintiri de dincolo


nouri de fum se desprindeau din obrazul nopții
tata mă anunța că o să mergem mâine la săveni
dar nu ştia încă pe care dintre noi să aleagă
nu îndrăzneam să îi spun că mâinile mele de cauciuc
aşteptau demult plecarea asta într-o tăcere mormântală
alergam desculţ până la pârâu să îmi desenez pe ciment
visele cu piatră albă şi moale îmi aprindeam pentru o vreme chipul
în oglinda apei şi durerea ardea în mine pentru o secundă
ca o piatră ascuțită vroiam să fiu iar în fotografia îngălbenită
din album să zâmbesc strâmb în dreapta tatălui meu
lângă sora mea și cei doi frați mama să mă strângă protector la piept
să mă împiedic și să am genunchii zdreliți mă rugam:
-fâ-le doamne un cuib în inima mea auzeam ecoul vorbelor mele
spune-i tu tatei să nu mai rupă crengile uscate
din copacul facerii care îmi acoperă plămânii şi
să privească până dincolo de aprinderi
să mă vadă chiar și dincolo de nouri
(sunt păpușa veche nechemată /
cu rochie din stele/ cu degete din piatră)
prizonieră în turnul de cenușă mama îndesa ceva în traistă
făcându-și de lucru se și arătau luminile orașului
oameni neobosiți fluturau mărfurile unii înaintea altora
sugrumându-și orice fărâmă de gând cu chemări lumești
alerg alerg de-a lungul străzilor aveţi grijă la haină
le zicea tata celor două fete luate în căruţă de ocazie
să nu mi-o pătați ele chicoteau zâmbindu-i complice
îşi boiau unghiile cu ceară albastră lăsând urma unor lacrimi fierbinți
să se prelingă în vad peste umărul lui cristalizat

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...