luni, 4 martie 2013

pustiul din oase



am învățat mersul
în lut lucrurile
trupului le mai strâng
cu privirile închegate
cu ochi nătâng
cobor până Acolo
în dreapta mea Credință
din adânc pliez parfumul florilor de baltă
acum doar pustiul
din oase mă mai înconjoară
cu obrajii roșii tremurând
ca o câmpie cu flori furibunde
cu gurile căscate
dar am trecut de nouri
și m-am înălțat
peste fapte
în urma mea
creștea o altă umbră
și iară altă umbră
vie
cu pleoapele Plecate

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...