duminică, 31 martie 2013

şi l-am ascuns Acolo



încă îl știu nestins așa
cum mi l-ai arătat
într-o noapte
a miez
cuprins între nouri și fapte
o crudă realitate-profeție a unui
templu ce nu s-a zidit sau poate a
apus pe sub ruinele în care îmi țineam captivă noaptea
ca pe o femeie întunecată care se
împletea în el
cu trena curgătoare într-o
o așteptare de lumini îmi
cerea să îl trec dincolo să
nu îl mai las pradă ușoară și
l-am ademenit şi l-am primenit cu bani pe ochi
prizonier
numărându-i coastele
l-am ascuns acolo unde
nu mi-l mai poate atinge nimeni
acolo într-o pagină de moarte

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...