joi, 21 martie 2013

pasăre rubinie



emilly s-a trezit cu flaconul de barbiturice
în mâna stângă ţine strâns o parte a nopţii
alături rochia de smoală mototolită
cade ca o femeie de ceară  pe
care nu o mai doreşte nimeni
mi-e frică să sorb tăcerea ei
coase umbre
peste spate mâinile nu
mai tremură buzele bărbatului se
lipesc de buzele mele plastificate
degetele tremură în
palme ochii mi se cuibăresc
pe faţa lui alungită
primăvara decupează fluturi
prin braţele mele încremenite
trec miile de nume
mă încuie în ferestre
e umezeală şi frig inima mea
încă pulsează emilly
înfige acul în sângele meu
bărbatul clocoteşte inima
se împietreşte
de aici începe totul îmi zic:
păpuşile lui emilly
dansează; creierul
trosneşte; e semn
că boala mi se agravează; doar
bunul îmi mai cunoaşte secretul,
doar bunul
zic eu mai ştie de marginea
mea albă şi sufletul
-pasăre rubinie-
neliniştit,
mă tot striga...

Niciun comentariu:

miracol

copiii cerului vor moșteni pământul murdari cu mâinile înmănușate în stele vor paște oile păstorului cosind prin umbrele înserării se vo...