marți, 26 martie 2013

printre nouri

pe când zâmbetul
se cristaliza cântăreaţa
îşi unduia trupul ascunzându-şi
cusătura din dreptul inimii
cu o secere învechită
arde ceva ziceai
şi copiii scoteau capetele
printre nori nu mai e mult
nu mai e mult după ei
vor veni acele umbre
îmbrăcate în hai
ne de sărbătoare
va fi sabatul
ne vom unge iar feţele şi
poate vom posti
sigur că vom posti
căutători de himere
întru iertarea
păcatului ancestral



Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...