joi, 28 martie 2013

înălţare

cu aripa destrămată
acvila se înalţa haotic
în vânt- amnezie de o noapte-
cu ghearele perforate
învaţa din nou
ce e sublimul
din degete până
în miezul de cuvânt
un strigăt
o teamă şi
un destin pat
etic dumnezeu a creat omul de rând
pe când îşi odihnea palmele ude
în lutul făţărniciei
sufletul călca
peste alt suflet
locul luminii
căutândhttp://cititordeproza.ning.com/group/poetulcasisoldatul/forum/topics/n-l-are

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...