duminică, 3 martie 2013

dezAcord de poezie



cuțite şi mere verzi
tăiere peste
valurile de flori
se sting şi paşii mei
între un Nu şi restul lumii
mă voi şi pierde orbecăind
prin liricul tăiat şi abuzat
strivit în falca uriașă
a unui cer fără de zbor
şi-o mână unsuroasă
numită astăzi Poezie

!ooo dar cât te iubesc Eu
iubită a altora
(iubită stoarsă
vlăguită
otrăvită
cu buzele amare
înghesuită
ușuratic de criticii
slinoși pe culoare
cu ochii lor sticloși
cu umbrele ascunse
cu limbile arzând
ca niște bliduri unse )

şi cât te-am mai chemat
cu rujul tău strident
cu sânii tăi lăsaţi
fără să-ţi pese
te tăvălești neputincioasă
la uşa domnilor cu măștile
crescute-n loc de față.

(tu, dragă mea, suavă poezie,
ce altă dată mi-apăreai aşa zglobie
cu șoapta diafană
cu ale tale cozi timide
de tânără Codană
azi te-ai stricat și tu la uşa sorţii
și uşa ta o mai deschid
timid, doar...morţii?)

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...