duminică, 17 martie 2013

ceva de mărturisit


(pentru că nu vreau
să dau vamă morții,
nici zeciuială n-as da sortii)

Nu îi cer lumii
să mă iubească
şi nici luminii nu-i mai cer
să mă orbească.

N-aş mai putea să-mi port
în pletele de foc, iar, dorul,
şi-am încheiat, în noapte,
contracte cu nezborul.

De aceea nu vreau popi
fără sutană să mă plângă,
să cânte prin altare
soarta pierduților, nătângă.

Și mi-am ascuns în creier
o armă ascuțită, lucitoare,
să fac din nou asfaltul
să-mi tune sub picioare.

Mai vreau, apoi, să merg,
în zori, la popa Stan Pățitul
să-mi zică el de ce
m-o-fi-apucat Urâtul...

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...