uneori nu mai aud
nouri deşertaţi
peste ziduri
umbrele mele
îşi văd de treburi mărunte
caută un nou nume
din locuri ascunse
femeia ieşea cu
pânza încă umedă
acoperindu-şi tacerile
dezvelea urmele
dinţilor puternici
,,iar au trecut pe aici,,
îşi zicea ea
ascuţind săgeţile
copiii înserării
învăţau o nouă lecţie
despre cinste
onoare şi patrie
dar patria se descompunea
ca o iluzie
nemaiputând
să îşi curme
grumazul
agoniza
-câine bolnav-
cu urmele
pe creştet
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu