pleoapele aici mă dezbrac de trup
și mă scufund în ape tulburi dar
mi-a crescut o mască de fluture
am antene străvezii te pot
detecta de la adânci depărtări
aud bătăi înfundate în coșul pieptului de lemn
un oarecine îmi sculptează cu mișcări grabnice
mult așteptatul templu gothic -intrări secrete fără ieșiri
şi o să zaci pe tăblia subtrupului meu
cale de o veșnicie de la răsărit și până la apusuri
diadema de corali se sfarmă pentru tine
în străfundul mărilor zbuciumate ard
tămâia în candele de-argint
topesc lumânări pe buzele înfierbântate
sărutul aspru lasă urme
iau apă asfințită din izvorul
tălpilor mele și mă sting
mă despic în fulguiri de amintiri
încătușate-n vise de smarald
nu te-ntrista când
strâng în brațe visul
adun în mine flăcări
..............................
amurgul sângeriu vorbește
în cuvinte înviate
pe bolta de argint
mi-a crescut o
mască încorsetată
de un fluture
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu