joi, 10 octombrie 2013

numelui tău@paloarea să îi ajung

am să pătrund într-o bună zi
în pielea mea de om neîntrecuta mea
moarte mă va studia atent ca pe o
nemaipomenită durere tăiată adânc
conturare de veștede semne
doamna cu obrazul tulbure cu
făptura scofâlcită o să îmi deseneze umbre
pe hârtie-țesătură a covorului cosmic-
și eu am să le și spun
că nu le mai pot cunoaște vaierul ooooo
într-o bună zi acoperită de beznă sau
într-o prealuminată noapte de sânzâiene
am să mă preling în mine în
tulpina mea crețoasă-fereastră
deschisă înspre alte universuri intersectate
făcându-mi tâmpla să nu mai coboare
făcându-mi brațele să
nu mai dea în clocot în
ochiul nesătul al lumii
am să mă ghemuiesc
încercând
numelui tău
paloarea să îi ajung

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...