sâmbătă, 5 octombrie 2013

nostalgie urbană

felicia este înconjurată de
apele tulburi mâinile ei
netezesc umbre
vestejite oasele i
se apleacă mult prea
mult adunând pescarilor
prada mereu cu
gurile deschise cu ochii lăsați
cu paşii uşor deformaţi
alunecăm grăbiţi
,,spre nu ştim unde,,
felicia întinde
tristeţea pe sforile
imense inimi sângerii
se ofilesc mucegăind
obrazul oraşului cu
umerii de sare

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...