felicia este înconjurată de
apele tulburi mâinile ei
netezesc umbre
vestejite oasele i
se apleacă mult prea
mult adunând pescarilor
prada mereu cu
gurile deschise cu ochii lăsați
cu paşii uşor deformaţi
alunecăm grăbiţi
,,spre nu ştim unde,,
felicia întinde
tristeţea pe sforile
imense inimi sângerii
se ofilesc mucegăind
obrazul oraşului cu
umerii de sare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu