acopăr inima ploii
cu un singur dinte
femeia cruciat îşi lunecă
mantia scutură stele
peste un munte paşii ei
zdrobesc grumazul
bărbatului fără de cuvinte
e o împreunare a unui gând
cu obrazul rotund se apleacă
zâmbetul i se pierde
femeia se întunecă
e zi de sabat e ziua când
se strânge sângele în pocale
se închină se dansează şi se bea
până când se întorc îngerii
cu talpa de fier
cruciaţii taie adânc în
umărul de ceară
femeia sângerează
de mâine nu vom
mai da jertfă
murmură ei încorsetând
sălbatic abdomenul femeii
cu sânul de prund
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu