sâmbătă, 26 octombrie 2013

femeia cruciat

acopăr inima ploii
cu un singur dinte
femeia cruciat îşi lunecă
mantia scutură stele
peste un munte paşii ei
zdrobesc grumazul
bărbatului fără de cuvinte
e o împreunare a unui gând
cu obrazul rotund se apleacă
zâmbetul i se pierde
femeia se întunecă
e zi de sabat e ziua când
se strânge sângele în pocale
se închină se dansează şi se bea
până când se întorc îngerii
cu talpa de fier
cruciaţii taie adânc în
umărul de ceară
femeia sângerează
de mâine nu vom
mai da jertfă
murmură ei încorsetând
sălbatic abdomenul femeii
cu sânul de prund

Niciun comentariu:

peregrinii de mătase

au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu  tulburat  ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...