duminică, 27 octombrie 2013

sunt o maşină de scris




sunt o masina de scris
desuetă cu panglica din carne
mă curmă în mâinile-i de sânge poetul : ţac ţac ţac
venele mele se scurg destrăbălând pereţii
mă urăsc gospodinele
cu pieptul lăsat
devin costisitoare
obositoare
metaforică
mă prefac în sensuri subtile
,,nu-s decât un plânset icnit,, îmi zic şi
urlu eliberându-mă prin ploaia de sânge
pe întuneric gura mea se transformă
în gură de lup

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...