duminică, 6 octombrie 2013

între acest,,eşti,, şi...

îmi zburau mâinile
pe sub pământ
braţul meu stâng
încerca să mă recunoască
între acest ,,eşti,, şi
,,a fost odată,, mă astupase cerul
nestrigat mă va striga neauzit
nechemat neumblat mă va şi umbla în
umbrele alunecoase
privirilor mele
trădate şi
inima mea
cuib de pasăre
călătoare mă
tot părăseşte
izgonindu-mi morţile/
deschizându-mi porţile/
dezvelindu-mi uneori pleoapele
de tine întrebând

Niciun comentariu:

Poem criptic (un poem nou) :)

stropii din cupa crinului unui arhanghel glăsuiesc despre orașul cu numele de ceară oamenii alunecă metalic în asfaltul umed unde răsar...