joi, 24 octombrie 2013

ziua trecea


pâlpâind
din genele prea groase
omul de dincolo
de timp
întindea o mână
prin sforile zimțate
greieri de foc
i se așezau pe frunte
cerându-i adăpost
nălucile împrumutau lampadare
și se topeau
în sunetul nopții
sunetul se alungea
se alungea
ca un muget

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...