joi, 24 octombrie 2013

ziua trecea


pâlpâind
din genele prea groase
omul de dincolo
de timp
întindea o mână
prin sforile zimțate
greieri de foc
i se așezau pe frunte
cerându-i adăpost
nălucile împrumutau lampadare
și se topeau
în sunetul nopții
sunetul se alungea
se alungea
ca un muget

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...