joi, 24 octombrie 2013

ziua trecea


pâlpâind
din genele prea groase
omul de dincolo
de timp
întindea o mână
prin sforile zimțate
greieri de foc
i se așezau pe frunte
cerându-i adăpost
nălucile împrumutau lampadare
și se topeau
în sunetul nopții
sunetul se alungea
se alungea
ca un muget

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...