le spunea mama
parcă ar fi făcută
din baionete parcă ar fi un soldat
cu săgeata înfiptă în frunte
salutându-şi continuu regimentul şi
nu-ndrăzneam a mă clinti luam
forma asfaltului crăpat mă întunecam
mă întunecam greierii îmi decupau
degetele în formă de fluture
nu strigam: auuu! nesimţitor
părăseam satul de sub umăr
şi începeam
a mă întări
fata asta continua mama
fără să îi pese
că eu deja mă diluam
printre firişoarele de nisip
a uitat de mine şi inima mea
li se tot văicărea dânsa a făcut odată:
Pooc! şi s-a oprit
eu încercam
să îmi luminez uitarea
ascultând-o inima ei
începea a bubui în mine
asurzitor
stranie ca un liliac
fără de aripi încerca
să îmi pătrundă cu ghearele prin craniu
amintind de momentul acela destul de ciudat
când mama a împachetat
în faţa de pernă decolorată
toate pisicile cu lapte
da toate toate şi fără să mă mai privească
printre gratii
a fugit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu