fluturare de vânt fluturare
de sabie mâna asta a mea
care se înalbăstrește
pe deasupra pădurilor
mă pierde și
El aproape gol
părăsit de iubitele preacalde
-păsări cruciate-
ascuțindu-și ochii
tăiați/
ochi/
ochi peste ochi/ și
dinte pentru dinte/
întru o nouă lege a talanților
ruginiți-voință crudă-
cu buzele încete
cu aripa Lui profană
încă preacrudă
neacceptându-mi inima
pe care o să
mi-o și înșele
din cer
-alunecând-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu