miercuri, 30 octombrie 2013

târziu

întârzierea îmi întoarce
clipele pe dos
şi astăzi cocorii îmi
adună nisipuri
de sub aripi
se frâng
întunericurile
de hârtie
peste mine
plouă
aceiaşi pulbere
fină -frântură de oase-
adormită la marginea de timp
par visul unui bolnav
cu săgeţile înfipte
ochii mi se scurg
plămădindu-mă
în istorii prefabricate
adun în trupul vestejit
datele false
dezvelesc vechile imperii
scot ochi doar cu o simplă apăsare
din deget eliberez
animalul cu făţă de om
lăsându-l să mugă
sunt ceea ce nu am mai fost
şi
nu
mai sunt

Niciun comentariu:

peregrinii de mătase

au început să cadă brusc îngeri răsculați peste cerul meu  tulburat  ca o ninsoare abstractă nourii luau forma inimii tale crescute din a...