miercuri, 30 octombrie 2013

târziu

întârzierea îmi întoarce
clipele pe dos
şi astăzi cocorii
adună nisipuri
de sub aripi
se frâng
întunericimile
de hârtie
peste mine
plouă cu aceiași pulbere
fină -frântură de oase-
adormită la marginea de timp
par visul unui bolnav
cu săgețile înfipte
ochii mi se scurg
plămădindu-mă
în istorii prefabricate
adun în trupul vestejit
datele false
dezvelesc imperii de cenușă
scot ochi doar cu o simplă apăsare
din deget eliberez
animalul cu față de om
lăsându-l să mugă
sunt ceea ce nu am mai fost
şi nu mai sunt

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...