întârzierea îmi întoarce
clipele pe dos
şi astăzi cocorii
adună nisipuri
de sub aripi
se frâng
întunericimile
de hârtie
peste mine
plouă cu aceiași pulbere
fină -frântură de oase-
adormită la marginea de timp
par visul unui bolnav
cu săgețile înfipte
ochii mi se scurg
plămădindu-mă
în istorii prefabricate
adun în trupul vestejit
datele false
dezvelesc imperii de cenușă
scot ochi doar cu o simplă apăsare
din deget eliberez
animalul cu față de om
lăsându-l să mugă
sunt ceea ce nu am mai fost
şi nu mai sunt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu