marți, 15 octombrie 2013

cadre poetice

cadre

claxoane întuneric asfalt obosit
pașii mei răsturnati în
burta nopților apoase
tăcerile mă astupă
legănându-mi umbra
copiii străzilor murdare
chicotesc alăturea
de câini comunitari
femeia își întinde trupul
scheletic pe banca din plastic
s-a oprit lumea îmi zic
în loc să  îmi văd de treburi
adun în poală întunericul nopții
și aştept să mă sting

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...