marți, 15 octombrie 2013

cadre poetice

cadre

claxoane întuneric asfalt obosit
pașii mei răsturnati în
burta nopților apoase
tăcerile mă astupă
legănându-mi umbra
copiii străzilor murdare
chicotesc alăturea
de câini comunitari
femeia își întinde trupul
scheletic pe banca din plastic
s-a oprit lumea îmi zic
în loc să  îmi văd de treburi
adun în poală întunericul nopții
și aştept să mă sting

Niciun comentariu:

Rechemare

Astăzi numele Lui Sfânt Soarele mi-a arătat. L-am privit cu înfrigurare Şi Lumina I-am aflat. Fiindcă zborul Lui fierbinte Mă încălzea...