în mine-a adormit un stol de fluturi
în mine se zideau biserici
se-ntrezărea un strigăt
/Aleluia/
dar poate numai azi
sunt o femeie bătrână
cu degetele uscate și trupul chircit
la rădăcina copacului gol
îmi dezleg toate sforile
așa cum un copil dezleagă sfoara
din jurul gâtului unui câine
condamnându-l la moarte
și poate numai azi bărbatul acela
care trage după el norii o să mă întinerească
spunându-mi mamă
spunându-mi iubito
spunându-mi noapte
a tăcerilor apoase
și soarele meu o să iasă dintre ierburi
ce zile bune
ce zile
ce anotimp fără de timp
adie vântul
sunt trup
sunt pasăre
sunt vultur
sunt liliac bătrân orbit zdrobit
mă leagă zilele de codri
ce mai contează
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu