într-o zi El nu a mai venit
şi l-am văzut cum s-a îndepărtat
în mijlocul zilei
fără de sfârşit
paşii lui adunau ploaia de frunze
întrupate în inima cavalerului de plumb
umbrele se umpleau
cu aşteptări şi vorbe călcate nesigur
spaima se desfăcea
ca o cravaşă
pe trupul nărăvaş al lunii
un templu al nopţilor
deschidea trepte
în adânc
m-aş îngropa doamne
în cercul norului de foc
dacă s-ar întoarce
nu m-aş mai opri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu