vineri, 25 ianuarie 2013

aziza

azi oamenii de carton se umflă-n pene
fabricate zâmbesc prostește
se cred un fel de zei banali
învăluiți în fumul aroganței
scutură gușa poliromă se dau în
lături nu poți nici să-i atingi cu
vârful degetului de cristal
aziza tu n-ai știut
nu e ca ieri oooo nu
oamenii de mucava se retrag în umbre sau prin azile cu miros de
moarte agonizează la porți de cimitire se resemnează în
spitale proaspăt renovate cu îngeri
țintuiți în cuie ruginite la căpătâi le
 închină milostivii multe rugăciuni și ei chiar mor
așa de probă
mor ușor
încet
poate modern precum se cere
dar eu ți-am pus o pernă grea cu
fluturi carnivori la căpătâi să poţi visa și tu
cum se zboară prin noroiul rânced cum încă
mișună prin noi viermi planturoși cu burțile crăpate
ba am putea dacă ai vrea să trecem ca o lamă
ascuțită printre fum de veșnicii
pentru că vezi tu aziza și dimineața asta cu genele împrumutate din genunchi
a început a` dracului să pută

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...