joi, 10 ianuarie 2013

tablou cu multe umbre

felinare înalte până la nori
aruncă umbre şi peste 
umbre alte umbre
coboară
peste un oraş mort cu
mii de cadavre se
aruncă aşa ca şi cum s-ar arunca
cu bănuţi copiilor la o înmormântare
a unor oameni foarte bogaţi
a unor oameni poleiţi cu aur
care nu mai pot de atâta nobleţe de atâtea
titluri puse în cârcă 
încearcă să iasă
din starea asta scorţoasă
măcar acum să îşi dezlege nodul cravatei
măcar acum să poarte şi ei tricouri lejere
cu inscripţii haioase şi o paranteză rotundă
cu două puncte să le zâmbească 
măcar acum e linişte pe facebook
din când în când dispare câte unul
dar totuşi e destulă pace şi
ceea ce e şi mai important
e liniştea asta îngrămădită
adunată de preturindeni miroase a mere coapte
şi a mulţumire maximă doar câţiva corbi
fără de aripi  câţiva fluturi fără de capete cad
peste grămezile de galbeni în plămânii
oraşului cu multe semne de întrebare
se trezesc tot mai devreme 
copiii aleargă sar leapşa desenează
pe trotuarele pustii căsuţe văruite
cu părinţi la poartă şi e un sentiment
aşa plăcut să zâmbeşti
fără de griji
asta-i chiar
ce îşi doreşte România-ţărişoara mea-
nu un alt caţavencu ignorant şi ipocrit
care să ne piardă
iar
şi iar
şi iar
Scrisoarea

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...