luni, 21 ianuarie 2013

doar mortii



doar morții îi mai port pică
urcând dealul îmi
imaginez că el e acolo
ferecat în scoarța salcâmului în floare
în mijlocul durerii
îi aprind lampioane(noaptea mi se deschide în palme)
alerg prin apele tulburi ale minților
e acolo îmi zic acolo între
întuneric și adânc
şi sap
sap în amintiri cu
amăgirea că aș putea să îi
deschid cândva coasta
să-i răsădesc pieptului nuferi
astupându-mi tăcerea cu vorbe târzii
fumul o să dea în clocot peste trupu meu
se vor îneca pârâuri
la căpătâi
morții or să mă recunoască
în dama de pică poate
doar zece ani doar zece
pământului i-ar mai trebui
să-mi schimbe fața

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...