miercuri, 9 ianuarie 2013

*îngăduinţe

cumpăr îngăduinţe


şi somnul păleşte
în faţa ta
iubire vândută
socoteşte tu
pânza aceasta
din care ies suflete
sfârtecate şi aproape
pustii aplecate întru tot şi
întru toate nu
cerul nu iarba
pământul nu
astea mă leagă
sunt vie şi dorm în tine
lumină care îmi ştergi infinitul
cu palmele învăpăiate
mai lasă-mi timp
hai îngăduie furtunii de sânge
să îmi închege speranţa şi visul
să îmi clatine umbra căci
iată bani grei îmi acoperă trupul
aici prea departe nu
s-a împământenit pustiul
sufocată de toate şi
de tot întoarsă în adâncuri
doar zorii îmi vând îngăduinţe
-pleoape arcuite din ceruri
să îmi croiesc-

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...