pe nisipul fierbinte
paşii mei
alături de cine
îmi vor aminti
cât de repede am să mă întunec
ascunsă în pumnul peretelui de plumb
izbesc înserarea şi mă rog
în palidul vânt
să mi se deschidă larg fereastra
să pot pricepe o dată
unde au dispărut
trandafirii metalici unde
s-au ascuns stropii şi
până când moartea ne va trage
peste ochi perdeaua
pasul florilor carnivore
până când ne va amuţi surâsul
dincolo
(sub memorie)
până când
trupul ne va mai da în clocot
fremătând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu