Motto:,,Priveşte-mă aşa cum sunt, o adiere uşoară cu aripi de zăpadă cusute-n tălpile ceţei,,
Păstrează-mi Doamne gura
de îngenunchiată,
Să-mi pot urma prin zare zborul
de pasăre ne`naripată,
Şi cântul meu necântec
să se-nchege
În dezacordul trist de violină,
ciobită, noaptea să-mi urmeze,
Să mă prefacă-n floare de sulfină
Şi sufletul să-mi lumineze.nostalgii
Iar stele dalbe, lucitoare,
Să condeieze albe unde,
Fiorul să mi-l parfumeze,
Şi-n valul alb să pară
a mă ascunde,
În zborul ei sălbatic, iată,
M-a-ncorsetat cu patimă o cucă,
Mă pribegeşte-n vânt aievea,
Şi zarea-mi pare o nălucă.
De ieri mi s-a învineţit oftatul.
Şi înălţându-mă-n penumbră.
Mi-a dispărut din gene satul,
Doar prafu`-a mai rămas
în urmă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu