vineri, 11 ianuarie 2013

încorsetat

un Elastic îmi strânge mâna
îmi muşcă din sânge
venele pulsează nebun
şi nu am puterea
de a trece pe lângă oameni
fără să nu le observ
fâşâiele de lumini
care le acoperă carnea
încă nevindecată şi
nu cred că mai există
un colţ neumblat
în care să îmi duc păianjenul
de casă care ar putea să îmi
ţese cele mai alese pânze
distinse haine mi-aş face
să acopăr cu ele parte
întunecată
a lumii

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...