cei care m-au iubit
au smuls gratiile
iată
au plecat
fredonând
i-a şi primit pământul
cu buza deschisă şi
eu zbor înghiţită
într-un plonjon interzis
mă războiesc dăruindu-mi sângele
pentru voi
mă voi întoarce
ridicând geana zdrobită
o să îmi înec talpa
în nisipul fierbinte
veşnic în floare
mă spumegă râul
odihnă a umbrelor mele urlătoare
lacătul timpului încuind
surâsul meu tăiat şi
mă prefac în linişte
într-un Dincolo-într-o altfel de umbră
celestă
îmi veţi zice durere
îmi veţi zice clipă răstignită
stâncă adormită
în pieptul de claun
alunec
adânc
sugrumată de a mea viaţă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu