nici visele nu mă mai suportă
păianjeni uriaşi
îşi ţes prin mine pânza
ah acest pericol
amânat
cu pistolul în tâmplă şi
tu tot mai trăieşti
ca să însemni
o nouă zi
cu palmele
scuipând
în calendar
cu picioarele de lemn
priveşti cum trece
Timpul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu