duminică, 27 ianuarie 2013

femeia din umbră

auzeam strigăte
sub fereastră
lumina se curba
ca o femeie amorțită
mă decupam
din umbra fantomatică
şi-ţi legănam la miezul nopții
copii ieşiţi din floare

apoi mă destrămam
cu spatele plecat
cu mâinile în buzunare
în colțul acela
mă reclădeam
doar pentru tine
că să mă poți purta
până se dărâmă cerul
cu grijă
cu mare grijă
iată
îți pot atinge chipul
şi tu mă privești fără de ochi
fremătând alături
de femeia care mi                                                                                                                  s-a cuibărit
...în umbră


Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...