auzeam strigăte
sub fereastră
lumina se curba
ca o femeie amorțită
mă decupam
din umbra fantomatică
şi-ţi legănam la miezul nopții
copii ieşiţi din floare
apoi mă destrămam
cu spatele plecat
cu mâinile în buzunare
în colțul acela
mă reclădeam
doar pentru tine
că să mă poți purta
până se dărâmă cerul
cu grijă
cu mare grijă
iată
îți pot atinge chipul
şi tu mă privești fără de ochi
fremătând alături
de
femeia care
mi
s-a cuibărit
...în umbră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu