duminică, 13 ianuarie 2013

himere înţepate

bănuiesc domnule că e de bine
ce am să-ți spun și
mă așez așa confortabil în
tocul ușii cu degetele bătute-n cuie
sângerez privind mâinile tale aglomerate
mereu umplute cu fericire
pentru că doar tu el ea ei ele
împart fericirea eu doar privesc și
mă întreb când o să umblu pe aceeași parte
sau când o să îmi împletesc pletele înnegrite cu
lumină
dar deocamdată umblu și umblu și umblu
lovesc în zadar luciul apei cu o cazma ruginită
să tulbur liniștile astea înecăcioase
ca niște umbre de himere înțepate în talpă
îți spun că da am găsit şi pacea ta
aruncată la ghenă înt-o pungă din plastic bine legată la gură voiam doar să îți mai spun că
de mâine
mi-aș lua copiii să le găsesc un nou adăpost
însă
mereu există câte un însă care te sugrumă
care îți taie zborul acela cu o singură
aripă

cum spuneam : însă
programele astea non-guvernamentale
non-profit parcă ar fi create ca să dea rateuri și o să rămân tot în mijlocul drumului cu ghemul de speranţei în gât și o altă primăvară pe buze mi-a încolțit dar
uite uită-te bine
am încremenit cu brațele ridicate în cruce nu mai
semăn a zbor şi nici nu mai ai ce rupe
aripile
demult mi-au putrezit

bănuiesc eu că tu ești dintre aceia care știu ce
înseamnă să trăiești la margine de lume
într-un război permanent udat cu sânge
veșnicul meu război cu umbră
cu tundră cu vulturi fără de capete
cu gheare ruginite în plasa de sârmă

şi
când nu pot să dorm îți deznod umbra
din lacrimi uscate domnule
ca să te bucuri de potopul
acesta risipit eu doar ţi-l adun să îți
bandajez în el tristețile
pentru că
în dimineața asta
nici eu nu oi mai fi
de trezit
și cred că asta
e chiar bine
pentru că tu îți eliberezi
îndată mâinile umplute și
mă așezi pe marginea cerului
așa
confortabil
să mă adulmece
nări nărăvașe de nălucă

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...