joi, 17 ianuarie 2013

şi îngerul

îngerul se oprea întotdeauna
la poarta noastră
își tremura o umbră
pe sub ușă
mama aprindea odaia cu
mâinile curate
ne arăta lumina
zugrăvită-n arabescuri
pe un perete
ba pe celălalt

( tu știi?
lumina aceea care punea mari semne de întrebare
pe când nu așteptam răspunsuri)

odată mama l-a întrebat :
- amurgul tremură pe ape?
și umbrele-i zburau
ca niște stoluri pe deasupra

toamna intrau şi-n mine multe păsări
mă înălțau  în jurul trupului
pe când oglinda nu voia să-mi
mai arate chipul dar îngerul urca
să-mi lumineze cerul
de foarte sus ca
un tablou uitat
în poarta noastră…

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...