îngerul se oprea întotdeauna
la poarta noastră
își tremura o umbră
pe sub ușă
mama aprindea odaia cu
mâinile curate
ne arăta lumina
zugrăvită-n arabescuri
pe un perete
ba pe celălalt
( tu știi?
lumina aceea care punea mari semne de întrebare
pe când nu așteptam răspunsuri)
odată mama l-a întrebat :
- amurgul tremură pe ape?
și umbrele-i zburau
ca niște stoluri pe deasupra
toamna intrau şi-n mine multe păsări
mă înălțau în jurul trupului
pe când oglinda nu voia să-mi
mai arate chipul dar îngerul urca
să-mi lumineze cerul
de foarte sus ca
un tablou uitat
în poarta noastră…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu