aşa cum am presupus mona
a rămas fata bătrână
cu mustaţa ei severă
cu trupul subţire
şi braţele albe
neatinse de rugină
aş vrea să o aşez
undeva pe o margine de vitrină
să o pot privi din toate ungherele
cum îmbătrâneşte
liniştită
împletind ciorapi şi
fulărașe argintii pentru
eternitatea bărbaţilor de paie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu