duminică, 20 ianuarie 2013

albastrul meu Etern




îmi vor apune înapoia ochilor taine
îngeri şi arhangheli metalici
poleiţi cu aur
bolţile înaltelor biserici
se vor apleca-statuie putrezită-n lemn-
tu dară
du-te
şi deschide câmpul
mireasă să îi fiu
alergând peste ceţuri
voi trece puntea
chiar trupul meu îl
voi da zălog ielelor
să îşi rupă talpa

flori
flori peste zori
domniţe încuiate-n rădăcini

tărie a mea
înfierbântată
mai înaltă decât iarba
mai aprinsă decât apusul
mai verde decât pământul
-Întreg-
să te mai caut?
-albastrul meu
Etern-

Un comentariu:

Lumea din oglindă spunea...

multumesc! o sa ma inscriu pe blogul tau, Cristina! un an nou fericit si tie!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...