duminică, 13 ianuarie 2013

geneză

geneză 2

ca o pasăre cu penele
înfipte în ochi
cerul îşi pregătea
parada anotimpului de vise
sprijinindu-şi fruntea
în pieptul primăverilor târzii
înălţa braţe uscate
ca nişte lopeţi putrezite
şi gândea că ar putea
din nou să zboare
pe deasupra
celorlalte ceruri
sau să nască
alte şi alte stele
cu cearcăne înalbăstrite

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...