îi voi fi piatră
zic
ascuţime a
sufletului
închiriat
îi voi fi
pavăză
de gând
nu ştiu
cine
mă zideşte
încă
dar eu îi voi fi
treaptă
săpând o
altă treaptă
adânc
obraz
cerului
îi voi fi
roabă
cu
mâinile ne
îngropate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu