cineva să îmi lege mâinile
picioarele zic ochii şi gura
altcineva ar
vrea
să-mi urmărească umbra
prelinsă
prin perete
limbile ceasornicului
să mi le răsucească
şi încerc să scap
oraşul
mă aşteaptă
inima zvâcneşte
în pieptul lui de ceară
un om îi poartă deja
chipul lui iisus alături
femeia surâde cu trup
de magdalenă conturându-i-se vag
pe singurul obraz
citeam cu poticniri
fosforecente reclame
sângele cald
oamenii împrăştiaţi
prin asfaltul umed
câinele fără un picior
bătea ritmul necadenţat şi
noi ne tot abăteam
SFÂŞIINDU-NE zările
haotic nemaigăsind
nici praful amiezilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu