sâmbătă, 15 martie 2014

tablou urban

cineva să îmi lege mâinile
picioarele zic ochii şi gura
altcineva ar
vrea
să-mi urmărească umbra 

prelinsă
prin perete
limbile ceasornicului
să mi le răsucească

şi încerc să scap
oraşul
mă aşteaptă
inima zvâcneşte
în pieptul lui de ceară
un om îi poartă deja
chipul lui iisus alături
femeia surâde cu trup
de magdalenă conturându-i-se vag
pe singurul obraz
citeam cu poticniri
fosforecente reclame
sângele cald
oamenii împrăştiaţi
prin asfaltul umed
câinele fără un picior
bătea ritmul necadenţat şi
noi ne tot abăteam
SFÂŞIINDU-NE zările
haotic nemaigăsind
nici praful amiezilor

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...