duminică, 30 martie 2014

dizarmonii de primăvară

primăvara îşi subţiază gleznele
de argint astăzi
vom trece până şi
de ultimul val zic ,,astăzi,,
şi simt o sufocare albastră crescând
crescând pieptul îmi încolăceşte în strânsuri de şarpe
a sărbătoare
scăldată în lumini
ooo tu veşmânt al trudei
tu primăvară haotică sevă
copacii colorând
desculţ alergând prin râuri de umbre
cu lacrimi de soare în plete
valuri de petale strecurând
prin livada nucilor veşnici
coboară-n adâncuri
aşterne-mi iubitul
în trepte cu gene fremătătoare
când vor foşni cocori-n mătăsuri alese
cu palmele sale de doruri amare
să îmi  acuprindă umerii arzând
.................................
şi eu am să-i pândesc
alunerările pe stropii de sânge
ascunzându-mi în pumni nerăbdările
absenţa lui va luci ca o imagine
de soare incoloră imagine
bolnăvicioasă în
ploile de ceruri
-explodănd-

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...