incognito
le povesteam: oraşul acesta
al coacerii pâinii din care până şi
câinii comunitari au murit
de mai bine de un an
a învăţat să mă urască
oraşul acesta cu
trupul lui de cristal
avorteaza
în miez de
inimă albă
câte un vis
aventurierii
îşi deşiră dinţii
pe sârme ghimpate
făcându-ne să alunecăm
cu mare grijă scrâşnind
înjurând ferindu-ne unii de alţii
pătrundeam adânc în
urechea bolnavă a
oraşului deshumat
care a uitat
să ne mai
reCunoască
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu