sâmbătă, 22 martie 2014

incognito

incognito



le povesteam: oraşul acesta
al coacerii pâinii din care până şi
câinii comunitari au murit
de mai bine de un an
a învăţat să mă urască
oraşul acesta cu
trupul lui de cristal
avorteaza
în miez de
inimă albă
câte un vis
aventurierii
îşi deşiră dinţii
pe sârme ghimpate
făcându-ne să alunecăm
cu mare grijă scrâşnind
înjurând ferindu-ne unii de alţii
pătrundeam adânc în
urechea bolnavă a
oraşului deshumat
care a uitat
să ne mai
reCunoască

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...